Nunta mea de vis....

Probabil că majoritatea fetelor îşi imaginează încă din copilărie că vor avea o nuntă ca în basme.
Eu aşa visam când eram mică: o nuntă cu multă lume, eu îmbrăcată cu o rochie de prinţesă, alături de un prinţ frumos, cu care să mă mut într-un castel.
Între timp visul meu s-a schimbat. Şi nu e de mirare, ţinând cont că mereu am fost atipică.
Nunta mea de vis nu presupune nervi, alergătură şi cheltuieli fără măsură pentru a impresiona sau pentru a fi în rând cu lumea. Nu presupune o locaţie de lux, cu care să rup gura lumii.
Nu presupune o rochie impresionantă. Şi nu presupune lume multă, necunoscută. Nu presupune opulenţă.
Sunt aspecte care ţin de nunți pe care nu le agreez deloc: prezenţa obligată („A fost la mine, mă duc. Am bani, n-am bani, mă împrumut...”). Darul obligat. Pretenţiile, mofturile la meniu şi comentariile răutăcioase de după.
Eu îmi doresc o nuntă deosebită. Cu oameni puţini dar buni, care să îmi fie alături pentru că îşi doresc și pentru că se bucură cu adevărat de fericirea mea, nu din obligaţie.
Şi nu vreau bani ca dar de nuntă. Totuşi mi-ar plăcea să primesc daruri mici, de suflet, care să îmi amintească de acea zi şi de oamenii dragi. Un pahar pictat, o cutie din lemn, o felicitare,
poate o sticlă de vin pictată...
Nu vreau oameni îmbrăcaţi elegant, care să facă sacrificii pentru a-și cumpăra haine „potrivite” pentru nunta mea. Îi vreau îmbrăcaţi lejer, simpli şi frumoşi. Zâmbetul şi voia bună sunt
cea mai frumoasă îmbrăcăminte de nuntă.
Locaţia cea mai frumoasă? În natură. Sub cerul liber. Pentru că nu există tavan mai frumos decât cerul, nici covor mai frumos decât iarba şi nici mobilier mai frumos decât munţii, pomii...
Nu mă imaginez mireasă împopoţonată cu o rochie pe care să o port cu dificultate. Rochia mea de mireasă va fi din in, lejeră, vaporoasă, simplă. Vreau să plutesc, vreau să îmbrăţişez cu
toată forţa, fără a mă teme că mi se șifonează rochia, vreau să dansez în voie, să alerg...
Buchetul meu va fi din lăcrămioare sau din bujori. Sau poate din flori de câmp...
Meniul? Surpriză! Iar mesele vor fi frumos aranjate.
Totul se va desfăşura natural și frumos, fără teamă de eşec, fără emoţii inutile care să îmi strice amintirea.
Prințul meu va fi la fel de simplu ca mine, iar castelul nostru va fi locul unde amândoi ne simţim fericiţi… Nunta mea va fi o amintire frumoasă pentru noi şi pentru cei care ni se vor alătura. Va fi încărcată de frumos, de veselie şi de lacrimi de fericire. Şi-L vom avea ca oaspete de onoare pe Dumnezeu.
Sper şi-mi doresc ca nunta mea să fie doar  plină de IUBIRE.



 Am răspuns provocarii concursului lansat de Blogal Initiative Craiova, oferit de Bellevents